Centrele de Voluntariat în Norvegia

În acest articol veți afla mai multe despre centrele de voluntariat din Norvegia, despre modul în care sunt organizate și finanțate, precum și câteva cifre cheie pentru sectorul voluntariatului.

În Norvegia, avem o dorință puternică de a contribui prin muncă voluntară. Conceptul de „dugnadsånd” este o parte importantă a culturii norvegiene și face referire la „dorința veselă” de a face muncă voluntară în rândul populației norvegiene.

Norvegia are o populație relativ mică, de 5,4 milioane de locuitori. În 2020, efortul de voluntariat din Norvegia ar fi putut acoperi aproximativ 142 000 de posturi de muncă cu normă întreagă. Aproximativ 272,5 milioane de ore au fost petrecute de voluntari care au contribuit la diferite organizații de voluntariat. Aproximativ 55% din populația cu vârsta peste 15 ani a desfășurat activități de voluntariat în 2019, iar efortul voluntarilor echivalează cu 7,8 miliarde de euro în 2018 (contabilitatea satelit a SSB pentru sectorul voluntariatului, 2020).

Nu există cifre exacte cu privire la cât de mult voluntariat generează aceste centre sau la numărul exact de voluntari, dar estimăm că în jur de 60 000 de voluntari sunt conectați la centrele de voluntariat, cu o medie de 120 de voluntari pe centru.

Înființarea centrelor de voluntariat

Primele centre de voluntariat din Norvegia au fost înființate în 1991, ca urmare a unui proiect de brainstorming între guvernul în funcție la acea vreme și sectorul ONG-urilor. Conceptul centrelor de voluntariat a fost și este una dintre măsurile de stimulare a muncii voluntare în producerea bunăstării.

Aceste obiective au stat la baza înființării centrelor de voluntariat:

Să găsească metode bune de coordonare a eforturilor de voluntariat în comunitățile locale.
Să găsească metode bune de colaborare între organizații, municipalități și alții.
Să recruteze mai mulți voluntari și să depună eforturi pentru a crește voluntariatul în comunitățile locale.

Centrele au fost gândite inițial ca un proiect pentru trei ani, dar o largă coaliție politică din Parlamentul norvegian le-a protejat, iar Parlamentul a continuat să facă acest lucru timp de 30 de ani. În curând vom avea 500 de centre de voluntariat în Norvegia, răspândite geografic în întreaga țară și în aproape fiecare municipalitate.

În 2022 am obținut în sfârșit un regulament care definește scopul centrelor și stabilește criteriile de finanțare guvernamentală. Acesta a fost un obiectiv al NFS și al centrelor de ceva timp. NFS este organizația de interes și centrul de resurse pentru toate centrele norvegiene de voluntariat. Motto-ul nostru este „întâlniri între oameni”, iar viziunea noastră este ca împreună să creăm comunități locale funcționale și incluzive.

NFS a fost înființată în 2016, când centrele au simțit nevoia de a se organiza, din cauza finanțării guvernamentale reduse. Nu mai puțin de 97% dintre centrele de voluntariat sunt membre ale NFS. Consiliul de administrație al NFS este ales în timpul congresului organizației, care are loc o dată la doi ani. Congresul decide, de asemenea, programul de acțiune al NFS și, în consecință, care ar trebui să fie obiectivul principal al angajaților NFS.

În ultimii ani, centrele au fost organizate și în rețele regionale. Aici se pot întâlni pentru a colabora la activități sau pentru a se ajuta reciproc în redactarea cererilor de finanțare a proiectelor sau pentru a face schimb de experiență relevantă pentru funcționarea unui centru. Rețelele sunt formate din centrele situate în diferite regiuni din Norvegia și sunt administrate de unul dintre managerii centrelor din rețea.

Funcționarea unui centru de voluntariat

Spre deosebire de alte țări care au inspirat ideea centrelor, în Norvegia, centrele de voluntariat s-au concentrat, încă de la început, atât pe derularea propriilor activități și servicii, cu proprii voluntari, cât și pe rolul de legătură de coordonare între nevoile locale de servicii și voluntarii dornici să se implice.

De-a lungul anilor, funcția de coordonare a centrelor a fost din ce în ce mai mult subliniată ca fiind importantă în strategiile politice pentru centrele de voluntariat și li s-au atribuit roluri importante în producerea bunăstării prin procese de coproducție.

Definiția NFS pentru centrele de voluntariat este următoarea: „Centrele de voluntariat sunt arene sociale diverse, construite pe principiile voluntariatului și pe nevoile locale, întreținute de angajați în sinergie cu voluntari, echipe, asociații, întreprinderi și municipalitate.”

Înainte ca regulamentul să fie pus în aplicare, NFS a funcționat cu câteva recomandări standard pentru funcționarea cu succes a unui centru de voluntariat. Cele mai multe dintre aceste recomandări sunt acum incluse în regulamentul de calificare pentru finanțare guvernamentală:

Centrul trebuie să aibă, ca regulă generală, un manager cu normă întreagă (100%).
Trebuie să existe un consiliu format din persoane relevante și reprezentanți ai voluntarilor care să ajute la funcționarea și strategia centrului.
Centrul trebuie să aloce 40% din finanțare la nivel local.
Centrul trebuie să aibă acces la spații adecvate.

În plus, NFS recomandă ca centrul să își redacteze propriul statut, să aibă un acord de colaborare cu municipalitatea și să se concentreze pe activități care să completeze, nu să înlocuiască serviciile publice.

Atât sectorul neguvernamental, cât și cel public pot înființa și administra un centru de voluntariat, atâta timp cât acesta respectă mandatul pe care îl definește regulamentul. Puțin peste jumătate dintre centrele din Norvegia sunt proprietate publică a municipalității în care funcționează. Cealaltă jumătate dintre centre sunt deținute de echipe, asociații, organizații neguvernamentale și fundații.

Finanțarea centrelor de voluntariat

Ministerul Culturii și Egalității administrează bugetul principal pentru centrele de voluntariat din Norvegia și pentru întregul sector al voluntariatului. Baza finanțării este că un centru poate obține partea sa din bugetul guvernamental dacă poate obține o finanțare locală care să ajungă la două treimi din această sumă.

Aceste fonduri locale pot proveni de la bugetul municipalității în care se află centrul, de la organizația care este proprietarul acestuia sau din alte forme de finanțare. Ideea principală este că, pentru a obține finanțare locală, centrul trebuie să înceapă un proces de comunicare, colaborare și, adesea, de coproducție în comunitatea locală. Aceasta este ceea ce face ca un centru să aibă succes și să creeze comunități locale funcționale.

Scopul principal al NFS este de a consolida unitatea, dezvoltarea și calitatea centrelor de voluntariat. Dar organizația nu are o finanțare sigură, așa cum au centrele prin bugetul național. Veniturile din cotizații pot finanța doar rolul secretarului general. Așadar, NFS se bazează foarte mult pe fondurile pentru proiecte de la diferite ministere din cadrul guvernului, pentru a angaja oameni care să lucreze pentru atingerea obiectivelor noastre. Cererile de finanțare a proiectelor se concentrează pe consolidarea centrelor în domenii aliniate la obiectivele guvernamentale.

De exemplu: în Norvegia, ca și în alte țări, avem o populație vârstnică în creștere. Acest grup poate constitui noi resurse în sectorul voluntariatului, dar același grup va avea nevoie de mai multe măsuri de asistență socială decât își poate permite statul. Prin urmare, am depus o cerere de finanțare pentru a consolida activitatea desfășurată în centre de recrutare a seniorilor și pentru a dezvolta servicii pentru seniori. Acesta este, de asemenea, un obiectiv al guvernului.

NFS are, de asemenea, acorduri de intenție cu Direcția de sănătate, Direcția pentru imigrație și diversitate și Direcția pentru copii, tineret și familie. Fondurile pentru proiecte pe care le primim se bazează pe aceste acorduri.

În 2021, am solicitat finanțare pentru un consilier în domeniul competențelor și un consilier în domeniul comunicării, pentru a consolida aceste domenii atât în cadrul operațiunilor noastre, cât și ale centrelor. Pe scurt, primim finanțare de la aceste ministere pentru cele trei domenii de investiții/ domenii de interes:

Reforma „Trăiește-ți toată viața”, în care scopul este de a face ca populația tot mai numeroasă de vârstnici să găsească în ei înșiși resurse de care poate beneficia comunitatea locală prin muncă voluntară. De asemenea, scopul este de a dezvolta activități în cadrul sectorului voluntar de care să beneficieze acest grup țintă. Avem un angajat în cadrul NFS care lucrează în acest sens.
Integrarea „de zi cu zi” – un termen norvegian care pune accentul pe munca depusă „în fiecare zi” de către cetățenii privați și voluntarii din comunitățile locale, pentru a integra imigranții. Aceste fonduri sunt menite să ne ajute pe noi să ajutăm centrele, să stimulăm voluntariatul și activitățile de facilitare a integrării imigranților și a incluziunii în comunitățile locale. NFS are doi angajați care lucrează în acest domeniu.
Cel de-al treilea domeniu de investiții al nostru este Declarația privind dreptul copiilor la recreere și petrecere a timpului liber. Fondurile de aici sunt menite să stimuleze centrele să se concentreze pe activități și co-creație care să fie în beneficiul copiilor, în conformitate cu Convenția privind drepturile copilului, articolul 31. Avem un angajat care colaborează cu centrele pentru a atinge obiectivul declarației.

În concluzie, putem spune că centrele de voluntariat din Norvegia sunt o instituție apreciată în sectorul nostru de voluntariat. Reglementarea din acest an a consolidat rolul unic al centrelor în comunitățile noastre locale. Municipalitățile din Norvegia, democrațiile noastre locale și sectorul public local, dezvoltă un nou model de lucru în care se concentrează din ce în ce mai mult pe co-crearea de măsuri pentru bunăstare. Rolul de coordonare al centrelor de voluntariat în dezvoltarea de măsuri de voluntariat pentru binele comunității va crește în importanță pe măsură ce tot mai multe administrații locale adoptă noul model de lucru.

Statul nostru social va fi mai greu de finanțat în viitor, din cauza faptului că numărul vârstnicilor va crește mai mult decât populația activă. Acest lucru va crea dificultăți în finanțarea asistenței sociale publice și, prin urmare, politicienii sunt pozitivi în ceea ce privește consolidarea sectorului de voluntariat – prin cooperare strategică, comunicare și incluziune. Scopul final este de a ne asigura că stimulăm cât mai mult voluntariat câte „mâini calde” există și că le distribuim acolo unde este nevoie de ele.

Rolul NFS în viitor va fi acela de a sprijini centrele în această sarcină importantă, asigurându-se în același timp că autoritățile naționale și locale le permit centrelor să își păstreze autonomia, lucrând pe baza principiilor voluntariatului, și că nu sunt obligate să rezolve servicii de asistență socială de care este responsabil sectorul public.