Prevederile legii securității și sănătății în muncă (SSM) - Legea 319/2006 - se aplică și activităților de voluntariat, încă din 2006. Din 2014, și Legea voluntariatului are un paragraf explicit, respectiv art. 11, alin. 9: „Fişa de protecţie a voluntarului conţine instrucţiuni cu privire la desfăşurarea activităţii acestuia cu respectarea prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. Pentru activităţi ce ies din domeniul de acoperire al fişei de protecţiea voluntarului, organizatorii activităţii vor apela la inspectoratele teritoriale de muncă ce vor pune la dispoziţia acestora instrucţiuni de securitatea muncii specifice activităţii respective.”
Deși legea se referă aici strict la o fișă, respectiv un simplu document, de fapt intenția este de a asigura tuturor voluntarilor:
- un mediu în care să-și poată desfășura activitățile cât mai în siguranță,
- informații despre riscurile la care sunt expuși
- acces la materiale și măsuri de prevenire a acestor riscuri
- și instruire despre modul în care se utilizează corect materialele și se iau aceste măsuri.
Cu alte cuvinte, întregul proces de asigurare a securității și sănătății în muncă este mult mai extins decât semnarea de către voluntar a unei fișe. Asta vine, desigur, cu mai multe obligații pentru organizația gazdă, care însă asigură viața și sănătatea voluntarilor noștri. Întregul proces presupune câteva bătăi de cap, cel puțin la început, așa că e bine să ne amintim de fapt motivul pentru care îl realizăm.
Cine trebuie să facă procedura SSM?
Aceasta este una din obligațiile organizației-gazdă, dar procedura poate fi realizată de un inspector SSM (angajat sau voluntar) sau de o persoană desemnată de organizație, care de asemenea poate fi angajat sau voluntar.
Dacă nu avem o persoană în echipă care să știe să realizeze acest proces, în special evaluarea și identificarea riscurilor, este recomandat să apelăm la un specialist.
Pașii procesului de asigurare a SSM
- Pasul 1. Planificarea activității și a modului de lucru
Înainte să putem identifica riscurile, trebuie să știm exact câteva detalii despre activitatea propusă:
- care e spațiul în care vom lucra? care sunt condițiile pe care le oferă? e ferit de intemperii sau temperaturi extreme? avem acces la apă curentă, energie electrică, toalete?
- cum ajung voluntarii la și de la locul activității?
- ce echipamente, scule, unelte, utilaje com folosi?
- vom lucra cu substanțe periculoase? sau se folosesc astfel de substanțe în zona în care vom activa?
- cu cine și cu ce vor lucra voluntarii? trebuie să îndeplinească anumite condiții? trebuie să aibă experiență în anumite activități? trebuie să-i instruim noi cu privire la altele?
- Pasul 2. Evaluarea riscurilor la care ne expunem și identificarea măsurilor pe care le putem lua
Acest pas este cel care diferă cel mai mult de la o activitate de voluntariat la alta. Nu există o singură rețetă care să se potrivească peste tot. De asemenea, pentru un tip de risc pot exista măsuri diferite pe care le putem lua să-l evităm.
Spre exemplu, dacă spațiul activității nu este dotat cu o toaletă publică, putem încheia un parteneriat cu un vecin, pentru perioada activității sau putem închiria o toaletă mobilă.
Dacă vom utiliza unelte electrice care ar putea fi periculoase pentru necunoscători, am putea decide să recrutăm doar voluntari care au deja experiență de lucru cu ele, sau să asigurăm instruire voluntarilor și supervizarea lor în timpul activității.
Dacă nu avem acces la apă potabilă, putem să cumpărăm și să ducem noi apa pentru fiecare membru al echipei sau, dacă bugetul nu ne permite, putem informa voluntarii că trebuie să își aducă apa pe care o vor consuma.
Pe scurt, trebuie să ne gândim bine la toate lucrurile care ar putea merge prost, și să facem o listă de măsuri pe care le putem lua din timp să ne asigurăm că vom evita situațiile nefericite.
Acest pas ne și completează mulți din pașii următori.
- Pasul 3. Selectarea voluntarilor potriviți
Cele mai multe activități de voluntariat nu presupun foarte multe condiții suplimentare cu privire la voluntari, dar în funcție de locul și tipul de activitate, s-ar putea să nu se potrivească oricine în rolurile pe care ni le propunem.
Pentru unele activități - lucru la înălțime, șofatul, asigurarea de servicii sociale - legea prevede obligatoriu necesitatea unei adeverințe de la medicul de familie, sau chiar avize psihologice suplimentare. Este important ca voluntarul să fie apt pentru activitatea pe care și-o asumă și nu are restricții medicale în a realiza o activitate fizică sau mentală.
Pentru alte activități, s-ar putea să fie necesar ca voluntarii să aibă deja câteva cunoștințe - despre cum se lucrează cu anumite echipamente, cunoștințe de limbă străină, etc.
Dacă în timpul procesului de selecție realizăm că nu avem de unde alege voluntarii perfecți pentru anumite activități, trebuie să ne întoarcem la pasul anterior și să încercăm să adaptăm mai bine măsurile pe care le luăm la voluntarii pe care îi avem.
De exemplu, dacă am avea nevoie de voluntari care să lucreze cu copii vulnerabili dar nu găsim pe nimeni cu experiență anterioară, este foarte important să le asigurăm o instruire înainte de activitate, prin care să-i pregătim inclusiv pentru efectele psihice sau emoționale pe care le pot resimți într-o astfel de activitate.
- Pasul 4. Achiziția sau asigurarea de echipamente de protecție
Lista cu toate măsurile de protecție necesară ar trebui să ne spună dacă avem nevoie de:
- echipamente de protecție (cum ar fi măști, ochelari, cască, scări, schele, etc)
- semne de protecție și atenționare (pericol de incendiu, de electrocutare, proaspăt vopsit, podea alunecoasa, etc)
Unele dintre ele pot fi confecționate ușor, altele vor trebui achiziționate, însă e neapărat necesar să le avem și să nu uităm de ele.
- Pasul 5. Instruirea voluntarilor
Toate măsurile la care ne gândim și echipamentele pe care le avem la dispoziție nu pot ajuta dacă voluntarii nu știu despre ele și cum să le folosească corect. De asta e foarte important să ne asigurăm că ne luăm timpul necesar să le explicăm voluntarilor care sunt riscurile la care se expun și cum pot să le prevină.
În funcție de activitate ele pot fi mai multe sau mai puține, mai grave sau mai comune așa că instruirea va fi de asemenea diferită la fiecare și trebuie adaptată activității.
Conținutul instruirii, respectiv temele abordate și discutate se numesc „tematica de instruire” în contextul Legii SSM.
Instruirea trebuie să aibă loc înainte de începerea activității de voluntariat. La finalul său, voluntarii vor semna și fișa de protecție SSM.
Pentru mai multe informații și modele de fișe de instruire și tematici, vă invităm să citiți ghidul realizat de Federația Volum, accesând acest link :
